Seara...frig...,bancile in parc au inghetat. Ma plimb tacuta pe aleile pustii,iar vantul spulbera frunzele din calea mea..., gandindu-ma la...nu mai stiu la ce ma gandeam. E bine cand e liniste,pentru ca poti sa gandesti. Poti sa te gandesti la tot ceea ce tu doresti,fara a fi tulburat de nimeni. Imi place sa ma plimb singura dupa miezul noptii prin orasul pustiu,sa nu intalnesc pe nimeni in calea mea,decat vreun caine vagabond hamesit de foame retragandu-se intr-un cotlon mai adapostit... Uneori trec pe langa cimitir...,ma linisteste peisajul crucilor albe slab luminate,insirate ordonat pe marginea aleilor de acces.Ma plimb asa in nestire pana da sa se crape de ziua...Ma intorc acasa apoi si dorm acelasi somn plin de vise zbuciumate...
skip to main |
skip to sidebar
o nebunie
