sâmbătă, 6 martie 2010
Inocenta......?sau nebunie.....???
Ce frumos este "sa privesti viata prin ochii unui copil" spunea cineva odata.Da este frumos si in acelasi timp adevarat>Asa privesc eu viat prin ochi de copil>Cind eram mica imi doream sa fiu actrita, sa joc teatru,imi placea foarte mult viata de actor,deoarece nimeni nu isi putea da seama ce simti cu adevarat.Apreai in inima publicului jucind o piesa vesela si toata lumea aplauda,iar tu in suflet erai numai triste dar nimeni nu stia asta.Jucai o piesa trista ,dar sufletul tau era o adevarata mare debucurie,dar nimeni nu stia asta>Viata nu mi-a oferit aceasta sansa ,dar nu imi pare rau deoarece am ajuns in acesta zi sa joc pe scena vietii si sa bat multe piese.Imi place sa traiesc viata,spun viata in sensul adevarat al lucrurilor,viata cea adevarata alaturi de oameni care intradevar inteleg ceea ce inseamna viata cu adevarat.Am avut multe suisuri si coborisuri,am avut iluzii si deziluzii ,am plins si am zimbit ,dar niciodata nu am putut ura pe cineva sau ceva..Acum imi dau seama ca mult adevar este in aceste vorbe de "a trai viata prin ochi de copil "este foarte adevarata.Niciodata un copil nu te va judeca,niciodata un copil nu te va rani,niciodata un copil nu va lovi cu atita putere incit sa simti ca te doare,niciodata nu vor fi rani sau dureri care vin din partea unui copil si sa nu poata fi vindecate sau iertate>Poate sunt prea inocenta,poate cred prea mult in oameni,poate sunt lasa si nu pot spune stop sau poate inca sunt un copil si inca mai cred ca viata este frumoasa si merita sa traiesti si sa zimbesti la fiecare adiere de vint???Ma bucur pentru fiecare raza de soare,ma bucur pentru fiecare copac ce imugureste,ma bucur pentru fiecare ploaie care umezeste pamintul si imi place sa cred si stiu ca nu sunt singura>Inca imi doresc sa traiesc asa si nu vreau deocamdata sa ma trezesc>o fi inocenta sau o fi nebunie???
miercuri, 10 februarie 2010
Oare cine mi-ar putea domoli ,delirul inimii?!
duminică, 27 decembrie 2009
...............................
Uneori ma intreb ce e dragostea si nu gasesc raspunsul;iar tu esti linga mine si eu inca mai caut....Tremur la o singura stringere de mana si ma rascoleste un sarut si inca mai caut....Doresc sarutul tau ca un nebun ce cauta himere si ma saruti si ma atingi si eu inca mai caut....Si te astept sa vii,tresarind la fiecare zbatere de vant si vii si ma alinti si eu inca mai caut...Si ma cuprinzi in brate si ma topesc la piptul tau si eu inca mai caut...Mai caut certitudini,mai caut un raspuns si tot caut...Mi-e teama ca o sa pierd si atunci cautarea mea va avea un scop si-si va croi un drum-spre tine;dar cine stie daca voi avea sorti de izbinda???Cine stie ce va fi?cine stie?Poate miine timpul se va opri pentru mine,,,mai bine sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ULTIMA>!!!
sâmbătă, 12 decembrie 2009
As vrea......
Am vrut sa scriu pe hirtie citeva din sentimentele mele,care mi se par atit de confuze.Aceasta idee a esuat,insa din motive lesne de inteles;nu vroiam sa gaseasca nimeni ,absolut nimeni acea foaie,ceea ce era absolut imposibil.Ma simt atit de singura;ma simt pierduta intr-o lume careia ,parca nu ii apartin.As vrea sa fiu fericita macar o singura zi din viata.As vrea sa iubesc ca un nebun macar intr-o singura zi.Sa ma las condusa de sentimente si nu de ratiune,sa uit de mine si sa iubesc cu o intensitate maxima>Sa dau si sa primesc ,sa iubesc si sa fiu iubita>As vrea ca macar o singura zi din viata mea sa fie perfecta,apoi sa traiesc cu amintirea ei pina nu voi mai fi>O singura zi si apoi sa ramin singura pt ca nu cumva alte amintiri sa imi tulbure multumirea sublima ca intr-o zi am fost fericita,ca am iubit ,ca am fost iubita,ca am daruit si am primit.O zi in amintirea careia sa traiesc o viata intreaga>!!!
miercuri, 9 decembrie 2009
Olacrima
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
{Octavian Goga}
miercuri, 2 decembrie 2009
Ai stat vreodata in liniste sa iti asculti gandurile?
Creaza in jurul tau acea liniste pentru a putea sa-ti odihnesti rationalul, uneori se naste vocea gandurilor.E ca si cum incet, incet ai tese o panza de ganduri,totul se schimba,e aproape ca o reverie si poate sa te hraneasca asemeni unei poezii..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


